960
Aceasta mancare e ffff vecehe.
Deci acum mai bine de 100 si ceva de ani. Cine facea mancarea asta pe vremurile acelea , era o familie bogata, numai cele care se respectau.
Mamaia cred ca nu o mai facuse de cand era mama mica.
Cantitati nu am exacte.
Deci:
In primul rand gutui coapte.
Eu am pus 3 gutui, pe care le-am spalat bine de puf.
Dupa le taiem felii nu prea mari
Am pus la caramelizat cca 200 g da zahar
Dupa am turnat supa de pui, cred ca vreo 4 polonice din acelea mari.
Vedeti voi sa nu fie nu prea multa, cat sa acopere feliile de gutui.
Adaugam gutuile
Si lasam sa fiarba la foc mic pana se caramelizeaza gutuile si sunt aproape gata.
In acest moment adaugam bucatele de piept de pui, fiert .
Adaugam sare dupa gust.
Si mai lasam pe foc pana se patrunde si pietul de pui bine.
Daca ramane prea mult sos se ingroasa cu putina faina. La mine nu a fost cazul.
Si asa arata mancarica, miroase suuuper bine.
E ffff buna , nu va pot descrie in cuvinte ce gust bun are, neaparat sa o incercati, are un gust demential.
6 comentarii
eu acum o pregatesc dupa reteta ta de familie… iami!!! am carnea la fiert in sfanta oala sub presiune si gutuile taiate frumos in siropul din apa si zahar caramelizat… miroase bine de tot in bucataria mea… abia astept sa dea verdictul al meu sot cand va gusta!
Te pup!
Imi ploua in gura !
Multumesc este fff buna am probato
Buna Isabela,
Eu faceam mincare de gutui cind eram copila. Tare imi placea, si cu pui, si fara pui. Am invatat de la mama, numai ca ea era tipul de persoana care mergea in bucatarie doare de nevoie, ci nu de placere.
Gutuile se taie felii si se prajesc in putin ulei. Faptul ca gutuile contin zahar, la prajire se caramelizeaza o idee si prind o aroma nemaipomenit de buna. La punctul acesta cred ca 1/3 din felii ajungeau deja in stomacelul meu 😉
Dupa aceea caramelizam o forma jena (topeam zahar pina la caramelizare si il turna intr-o fora de glas care merge la cuptor). Si puneam feliile de gutui. (Daca faceam cu pui, puneam un rind de gutui, unul de carne feliute mici, sa nu fie necesar sa le tai cu cutitul si apoi iar gutui). Apoi adaugam un sos de apa in care diluam putin amidon sau faina. Lichid trebuie sa fie indeajuns sa acoperi gutuile, si o bagam la cuptor, vreo 1/2 ora cred eu.
Sosul repsectiv, prinde culoare de la caramel si de la gutui.
Era o nebunie. Imi aintesc, ca odata, in pimul an dupa facultate, am facut in post (fara carne). prietena cu care imparteam apartaentul inchiriat, a venit acasa flaminda, a gustat, si nu s-a mai putu opri. cind a venit eu, nuai era niic, doar adriana intrebindu-ma ce trebuie sa cupere sa o fac din nou 😉
sper ca a ajuns la tine retea (din amintire mea) pe care tocmai am postat-o.
dar daca ma gindesc bine, era si printr-o carte de bucata de-a amei mele. cind voi ajunge la ei, dar va dura ceva, o sa vad daca o gasesc.
te pup,
Buna Isabela,
Eu faceam mincare de gutui cind eram copila. Tare imi placea, si cu pui, si fara pui. Am invatat de la mama, numai ca ea era tipul de persoana care mergea in bucatarie doare de nevoie, ci nu de placere.
Gutuile se taie felii si se prajesc in putin ulei. Faptul ca gutuile contin zahar, la prajire se caramelizeaza o idee si prind o aroma nemaipomenit de buna. La punctul acesta cred ca 1/3 din felii ajungeau deja in stomacelul meu 😉
Dupa aceea caramelizam o forma jena (topeam zahar pina la caramelizare si il turna intr-o fora de glas care merge la cuptor). Si puneam feliile de gutui. (Daca faceam cu pui, puneam un rind de gutui, unul de carne feliute mici, sa nu fie necesar sa le tai cu cutitul si apoi iar gutui). Apoi adaugam un sos de apa in care diluam putin amidon sau faina. Lichid trebuie sa fie indeajuns sa acoperi gutuile, si o bagam la cuptor, vreo 1/2 ora cred eu.
Sosul repsectiv, prinde culoare de la caramel si de la gutui.
Era o nebunie. Imi aintesc, ca odata, in pimul an dupa facultate, am facut in post (fara carne). prietena cu care imparteam apartaentul inchiriat, a venit acasa flaminda, a gustat, si nu s-a mai putu opri. cind a venit eu, nuai era niic, doar adriana intrebindu-ma ce trebuie sa cupere sa o fac din nou 😉