Busuiocul

Face parte din familia Lumiaceae. Este o planta tropicala, cunoscuta de timpuriu in India, iar in secolul al XVI-lea, a foat adusa si in Europa.
Creste foarte ramuros, cu o inaltime de pana la 90 cm, cu flori purpurii, dispuse in circhine. Fructele sunt mici, iar semintele sunt galbene-rosiatice.
Frunzele rotunjite au aproape 5 cm lungime si sunt puternic parfumate. Iubeste foarte mult soarele si solurile aerisite. I textile vedice, scrise pe la anul 1000 i.Ch., busuiocul este socotit symbol al religiei hinduse. Frunzele erau folosite la venerarea zeitelor si oferite ca ofranda. Este, de asemenea, folosit in ritualurile religiei ortodoxe, pana in zilele noastre.
In medicina Ayurvedica, este cunoscut ca unul dintre cele mai folosite ingrediente ale leacurilor impotriva stresului. Este considerat un elixir al vietii si promotor al longevitatii. In medicina populara, busuiocul este socotit un bun antiseptic, tonifiant, diuretic, dar este folosit si la combaterea migrenei si a insomniei. Datorita faptului ca este un bun expectorant, este folosit la prepararea siropului contra tusei.
In credinta populara, se spune ca busuiocul pus sub perna, in noaptea de Boboteaza, poate adduce in visul fetelor chipul “alesului”. Datorita parfumului sau sau a proprietatilor sale afrodisiace, busuiocul “strecurat” discret in san, o face dorita pe fata care vrea sa se marite cu alesul inimii ei.
Datorita aromei si gustului picant, este folosit in bucataria Indiana, thailandeza, indoneziana. Se utilizeaza in stare proaspata, adaugandu-se la sfarsitul prepararii mancarurilor pentru a pastra in intregime nealterata aroma. In zona mediteraneana, busuiocul este foarte mult folosit la aromatizarea preparatelor din peste si fructe de mare, in Asia, se foloseste la aromatizarea carnii de mile, iar in bucataria romaneasca, este folosit in salate.